ILÚZIE iluzii s. f. 1. Inshelare provocata de perceperea denaturata a realitatzii de considerarea unor aparentze sau fictziuni drept realitate. Iluzie optica. 2. Fig. Sperantza neintemeiata dorintza neindeplinita amagire vis amagitor. Iluzii trecatoare nu cunoashtem. BENIUC V. 8. Purtat pe perne elastice avu iluzia k se numara printre cei tari shi invidiatzi. C. PETRESCU C. V. 75. Cind aripi al meu suflet avea credeam in toate Iluziile roze. MACEDONSKI O. I 122. Frunzele... de crengi se dezlipesc K frumoasele iluzii dintrun suflet omenesc. ALECSANDRI P. A. 111. ◊ Expr. Ashi face iluzii = a nadajdui lucruri irealizabile a crede in inchipuiri desharte. Ashi pierde iluziile = a ramine dezamagit deceptzionat. Varianta: (invechit) iluziúne (pronuntzat ziu) (ODOBESCU S. III 417) s. f.