IEPURÓI, iepuroi, s. m. Augmentativ al lui iepure. Sări dintr-un luminiș, de subt lăstari, un iepuroi bătrîn. SADOVEANU, P. M. 52. Am căptușit niște iepuroi și am de gînd să-i jumulesc. CREANGĂ, P. 304.