IÁRBA (2) ierburi s. f. 1. (De obicei colectiv) Nume generic dat plantelor erbacee de obicei necultivate ale caror partzi aeriene sint verzi subtziri shi mladioase shi servesc k hrana animalelor erbivore. Un fir de iarba. ▭ Dinu se trinti in iarba mai la o parte k sa se odihneasca. BUJOR S. 52. Zac pierdut in iarbanalta Privind cu ochii betzi de poezie A cerului albastramparatzie. IOSIF V. 72. Pe cimpie Linishte era Iarba cea verzie Nici se clatina. ALECSANDRI O. 171. ◊ Expr. Pashte murgule iarba verde = va trebui sa ashteptzi mult pina tzi se va implini ceea ce doreshti sau ce tzi sa promis de catre cineva. Din pamint din iarba verde = oricare ar fi greutatzile cu orice pretz negreshit neaparat. Din pamint din iarba verde sa te duci sami aduci herghelia. ISPIRESCU L. 27. Cita frunza cita iarba sau cita frunza shi iarba sau k frunza shi k iarba v. frunza. 2. (Mai ales la pl.) Buruieni de tot felul (uneori servind k medicament k antidot sau k otrava). A pus prin baltzi shi nishte ierburi veninoase de care [dushmanul] cum bea crapa. NEGRUZZI S. I 171. Alearga din stincan stinca SHi cata culege ierburi. CONACHI P. 86. ◊ Iarba rea = buruiana otravitoare; fig. om rau daunator societatzii. Foaie verde iarba rea Iaca vaz o porumbea. JARNÍKBIRSEANU D. 172. ◊ Expr. A cauta (pe cineva) k iarba de leac sau a umbla (dupa cineva) k dupa iarba de leac v. leac. 3. (Uneori determinat prin «de pushca») Praf de pushca. Atunci citeva luni da rindul nu mai auzi nici prin holde nici prin cringuri pocnetul ierbei de pushca shi shuieratura alicelor. ODOBESCU S. III 37. Punea iarba cu mina SHi gloantze cu chivara. SHEZ. II 77. 4. Compuse: iarbademare (sau iarbamarii) = planta erbacee acvatica cu flori verzi care creshte pe fundul marii formind adesea intinse pajishti submarine; se foloseshte in tapitzerie (Zostera marina); iarbabroashtei = mica planta acvatica cu flori albe (Hydrocharis morsus ranae); iarbafiarelor sau (mai rar) iarbafierului = planta erbacee veninoasa cu flori albegalbui (Cynanchum vincetoxicum); (in basme) iarba cu puterea miraculoasa de a deschide orice usha lacat incuietoare etc.; p. ext. putere supranaturala prin care se poate ajunge la un rezultat greu de obtzinut. Cei ce au avut interesul sa le tainuiasca aveau shi iarbafiarelor care descuia lacatele. PAS Z. III 256. Manlache are iarbafiarelor shi nul atinge glontzul. POPA V. 187. Daca ai avea iarbafierului ai putea sa sfarmi broashtele. ALECSANDRI T. I 447; iarbacreatza = menta izmacreatza; iarbadeasa = planta erbacee cu tulpini subtziri frunze inguste shi flori verzi care creshte prin paduri in locuri umbroase shi umede (Poa nemoralis). Frunza verde iarbadeasa. JARNÍKBIRSEANU D. 10; iarbagrasa = mica planta erbacee bogata in seva cu tulpina ramificata shi flori galbene (Portulaca oleracea). Foaie verde iarbagrasa. SHEZ. I 103; iarbamare = planta erbacee cu tulpina paroasa shi ramificata cu frunze mari shi flori galbene (Inula helenium). Un miros de iarbamare sitazinelor shi alte ierburi uscate itzi gidilea nasul. CONTEMPORANUL V_I 291; iarbasherpilor = broscaritza (2). Pl. shi: ierbi (COSHBUC P. II 281).