IAN interj. (Popular) 1. (Inaintea unei propozitzii imperative) Ia (1). Ian sa va uitatzi numai la capul lui. SBIERA P. 147. Cinea azvirli buzduganul ista mai tare in sus ai aceluia sa fie banii... Ian zvirlel tu intai. CREANGA P. 56. Ian vezi soro ce minune! ALECSANDRI P. A. 52. Ian ieshi mindra pinan drum! JARNÍKBIRSEANU D. 411. 2. Ia (2). Ian asha te vreu! NEGRUZZI S. I 222. ◊ (Inaintea unei completive directe atrage atentzia asupra acesteia) Cind la urma tuturor Ian k veneancetishor... Dolca. ALECSANDRI P. P. 55. Ian mari k sa ivit Un caic lung poleit. id. ib. 134.