IÁMA s. f. art. (În expr.) A da iama = a) a da năvală, a se năpusti, a se repezi. La trenul de Iași îi atașat un vagon cu țărani arestați... Cînd vine trenul, dăm iama și-i eliberăm. GALAN, Z. R. 302; b) a risipi, a consuma fără socoteală (alimente, bani etc.). Tot copiii dădeau iama prin corcoduși și mere. PAS, Z. I 191.