IÁK interj. 1. (SHi in forma iaca) (Exclamatzie care atrage atentzia ascultatorului asupra unei persoane sau a unui lucru) Ia iata uite vezi. Da fratzi mai ai? Am. Iaca tzincu ista de sora. SADOVEANU O. VII 218. ◊ (Indica aparitzia unei persoane sau a unui lucru) Iaca shi codrul Grumazeshtilor grija negustorilor shi spaima ciocoilor. CREANGA P. 119. Iaca badea iara vine. JARNÍKBIRSEANU D. 145. ◊ (In forma intarita iacata urmat uneori de «k» sau de un complement direct) Iacatane teferi cum nea nascut maica. ISPIRESCU L. 70. Iacata curtea pe costisha ceea. CREANGA P. 330. ◊ (Intareshte sensul cuvintelor sau al propozitziei care urmeaza) Daca nu nea minat la Pashcani iaca nam fost. GALAN Z. R. 29. Iaca ai sa te linishteshti shi tu aicea shai sa vezi ce bine are sa fie. VLAHUTZA O. A. 491. Dara unde sa se duca? Nici el iaca nu shtia. ISPIRESCU L. 34. ◊ (Atrage atentzia asupra celor ce se vor spune) Ea vine de la moara; SHi jos in ulicioara Punindushi sacul iaca Nul poate ridica. COSHBUC P. I 63. Ei stapine iaca chiar azi mi sau implinit anii de slujba. CREANGA P. 178. ◊ (Preceda o deductzie o concluzie) Apoi iaca amu deabia se vede cai mai mult al dumitale decit al meu. GALAN Z. R. 65. ♦ (La inceputul unei povestiri) Ascultatzi. Iaca cemi zicea el. NEGRUZZI S. I 247. ◊ Expr. Iaca asha v. asha² (5). ◊ (Repetat inlocuieshte relatarea unei intimplari) Iaca iaca iaca ce mi sa intimplat. Cum sa fac eu acu sa ma intorc cu isprava buna? ISPIRESCU L. 77. 2. (In povestiri) Deodata pe neashteptate iata. Cind iaca se intilneshte cu un corb. ISPIRESCU L. 43. Cum vorbeau ei numai iaca intra shi Chirica pe usha. CREANGA P. 177. 3. Exclamatzie de mirare urmata adeseori de «ma». Iaca ma! Te vad o data shi la noi. 4. (Precedat de ei) Exclamatzie care exprima protestul intareshte sensul negativ al unui raspuns. Mi se pare k teai suparat. Ei iaca! de ce sa ma supar? Variante: iák iácata interj.