hălăciugă [At: (a. 1831) PLEȘOIANU, T. 179, ap. TDRG / / V: ~udă, ~ăgiucă, heleci~ / Pl: ~ugi, ~uge / E: cf hăciugă] 1 sf Tufiș des. 2 sf Tufă izolată, pe câmp. 3 sf Lăstari deși ieșiți dintr-un copac tăiat. 4 sf Desiș de porumb, dovleci și fasole, în grădină. 5 sf Ascunzătoare din mărăcini și pomișori. 6 sf Pădure deasă, plină de ramuri și uscături. 7 a (Îs) Fasole ~ (Reg) Specie de fasole (Phasoleus vulgaris). 8 sf (Reg) Mulțime pestriță de oameni. 9 sf (Pan) Păr mult și încurcat. 10 a (D. păr) Zbârlit. 11 sf (Reg) Casă rea. 12 sf (Reg; îf heleci~) Rămășiță nefolositoare.