Definiția cu ID-ul 498982:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hîtru (hîtră), adj. – Viclean, șmecher, șiret. – Megl. itru. Sl. chytrŭ (Cihac, II, 138; Conev 99), cf. bg. hităr, ceh. chytrý, rus. chytrĭ. – Der. hîtrie, s. f. (șiretenie).