Definitzia cu ID-ul 499129:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
huzúr (ruri) s. n. Bunastare trai comod lipsa de griji. Mr. huzure. Tc. huzur (SHeineanu II 217; Roesler 606; Lokotsch 877; Ronzevalle 81) cg. ngr. χουζούρι. Der. huzuri vb. (a trai comod in belshug shi trindavie).