hurducá hurduc vb. tranz shi refl. A (se) mishca a (se) clatina a (se) scutura a (se) zgaltzai a (se) zdruncina: „... shia scapat fusul pe jos shi fusul sa hurducat drept la picioarele unuia dintre feciorii cei straini” (BiltziuDancush 2005: 144). Forma onomatopeica (SHaineanu DEX MDA).