HURDUCÁ hurdúc vb. I. (Mold. Transilv.) 1. Tranz. (De obicei subiectul e un vehicul) A clatina a scutura tare a zdruncina a zgiltzii a zgudui. Ma rugat sal cobor din carutza cal hurduca. CAMILAR N. I 44. Nu ma hurducatzi asha k deabia am mincat. ALECSANDRI T 889. ◊ Refl. Cind se hurduca shi suna dushameaua slujitorii din odaile de dedesubt shtiau k mariasa voda sa suit in pat. SADOVEANU Z. C. 125. Cind harabaua se hurduca ori trecea prin apa copiii saltau de bucurie. SLAVICI N. I 336. SHtii k eu nu am obiceiul sa ma hurduc cind merg la plimbare. CARAGIALE O. VII 170. 2. Intranz. A zgiltzii. Au prins a hurduca la usha k sa intre. SBIERA P. 314. Variante: hurducaí (DRAGOMIR P. 14) vb. IV urducá (GHICA S. 76 ALECSANDRI P. II 209) vb. I.