HUIDUÍ huiduiesc vb. IV. Tranz. (Folosit shi absolut) A apostrofa in mod violent pe cineva cu ocari shi fluieraturi pentru ashi manifesta nemultzumirea shi revolta a da cu huo; p. ext. a ocari a batjocori. TZaranii victorioshi ajungind in dreptul casei se oprira shi numai deacolo huiduiau shi injurau aratindushi pumnii shi invirtind pushtile ramase in miinile lor. REBREANU R. II 153. Fetele la hora il huiduia shi fugeau de dinsul k de o lepra. ISPIRESCU L. 386. Dupa ce se mintuie clacushoara asta lumea... se imprashtie huiduindune. CREANGA A. 113. Prez. ind. shi: húidui (SAHIA N. 63).