hotz (hótzi) s. m. 1. Persoana care fura. 2. Persoana agera isteatza. Origine obscura probabil expresiva. Pare a apartzine aceleiashi radacini expresive hatz cf. hatzash s. m. (Bucov. hotz). Variatzia vocalica nu e rara in cazuri de interpretare expresiva cf. hala shi hoala hantza shi hoartza handra shi hoandra hais shi hois etc. Pentru identitatea formala a numelui cu interjectzia cf. cioc dop hop. Originea expresiva a fost indicata inca de Hasdeu Istoria critica I 2 p. 294 dar nu pare sa fi fost acceptata. Celelalte ipoteze sint departe de a fi convingatoare: din sl. zlodĕi „malefic” (Cihac II 141); de la o radacina sl. *chop de unde shi rus. chopitĭ „a prinde” cu suf. sl. ĭcĭ de unde *hoptz (Densusianu GS IV 153); de la radacina sl. *hot cf. pofta (Scriban). De aici pare a proveni numele hutzani sau hutzuli populatzie carpatica din Galitzia care vorbeshte ruteana dar care nu pare a fi de origine slava. (Dupa Rozwadowski apud Vasmer I 324 acest nume ar fi got. guta „got” transmis prin intermediul rut.; insa aceasta ipoteza nu pare posibila). Der. hoatza s. f. (femeie care fura); hotzoaica s. f. (hoatza; prajina de scuturat fructele); hotzesc adj. (de hotzi); hotzeshte adv. (k hotzii; pe ascuns); hotzish adv. (hotzeshte); hotzi vb. (a duce viatza de hotz; a fura); hotzie s. f. (furt; jaf; frauda); hotzime s. f. (banda de hotzi); hotzoman s. m. (hotz) cu suf. expresiv man; hotzomanie s. f. (banda de hotzi); hotzomanesc adj. (de hotzi); pohotz s. m. (hotz) in Mold. cu suf. po ce indica excelentza cuvintul care Cihac II 272 il gloseaza prin „libertin” shi il pune in legatura cu sl. pochotinŭ; pohoatza s. f. (femeie rea) care Pascu Arch. Rom. VI 231 il pune greshit in legatura cu patzachina prin intermediul unei forme incerte *pohoaha; pahontz (var. pohontz) s. m. (termen de batjocura pentru soldatzii rushi) cuvint pus in legatura de catre Tiktin cu rus. pĕhotinec „infanterist” shi de catre Scriban cu rus. pogonecĭ „shtafeta” cf. hontz.