HOTARNICÍ hotarnicesc vb. IV. Tranz. (Cu privire Ia proprietatzi sau regiuni p. ext. la persoanele care ocupa sau stapinesc locul) A pune sau a fi a constitui hotar; a delimita. Privea in neshtire spre gradinitza plina de flacarile trandafirilor spre shirul de plopi care hotarnicea curtea spre zarea intunecata de razele piezishe ale soarelui. SADOVEANU O. V 599. Valea Ciinelui care ne hotarniceshte de partea cealalta. REBREANU R. I 71. Fata se furisha in gradina alunecind ushoara pe linga gardul de stuf ce hotarnicea proprietatea lui Crivatz. SANDUALDEA D. N. 184.