hóra hori s.f. (sg. hore) Cantec interpretat vocal sau instrumental: „Maramureshenii horesc shi cantecele lor se cheama «hori» care shi etimologic shi semantic se deosebesc de «o hora» dansul care pana in 1918 nu a fost pentru «jocurile maramureshene»” (M. Pop 1980). ♦ Cantec doina balada. „Poporul din Maramuresh nu face deosebirea intre balada shi doina. Cantecele mai lungi baladele de comun le numesc hore pl. hori; cele mai mici cantecele doinele: hore shi darlaiu; acest din urma de regula inseamna melodie” (TZiplea 1906): „Astai hore batraneasca / Cinea trai so horeasca” (SHtetzco 1990: 142). ♦ (onom.) Hora nume de familie (10 persoane cu acest nume in Maramuresh in 2007). ♦ (astr.) Hora sau Casa cu ograda constelatzie (Corona Borealis). Termenul hora „dans” provine din ngr. horos (SHaineanu) prin intermediul bg. hóro (Scriban; DA Pushcariu cf. DER; DLRM DEX MDA).