hóra (hóri) s. f. 1. Dans in cerc. 2. Melodie a acestui cintec. 3. (Trans. de Nord) Cintec liric sau satiric. 4. Adunare sarbatoreasca ce are loc de obicei in fiecare duminica in sate shi la care se joaca hora. 5. Cerc grup aparte bisericutza. 6. Cor (al unei biserici). 7. Constelatzie neidentificata. Var. hoara hore. Mr. cor. Ngr. χορόρ (Röesler 578). Se presupune in general k a intrat in rom. prin intermediul bg. hóro (DAR; Pushcariu Lr. 280) insa aceasta ipoteza nu pare necesara; cf. shi sb. horo tc. hora. Der. hori vb. (a juca hora; a cinta sau a interpreta la instrumente melodii populare; a aduna cu grebla finul pentru a forma baza capitzei); horitor s. m. (dansator; cintaretz); horitura s. f. (baza capitzei); horishte s. f. (loc sau sala unde se danseaza).