HOLTEÍE s. f. Viatza de holtei; timpul cit cineva este holtei celibat. Ii ramasese obiceiul acesta shi fumatul tutunului de pe vremea holteiei sale. SADOVEANU P. S. 158. Unchiule... eshti batrin ostenit... prin urmare trebuie numaidecit sa pui capat holteiei. ALECSANDRI T. 807. Sa traiasca casatoria! shi nerod acel ce lauda holteia. NEGRUZZI S. I 74. Pronuntzat: teie.