HOLBÁ holbez vb. I. Refl. A se uita la cineva sau la ceva cascind ochii tare (de mirare de curiozitate de surpriza de spaima etc.); a se zgii. Deacum moshnege sa sfirshit sa tot stai pe prispa... ha? Ce te holbezi asha la mine? CAMILAR TEM. 11. Morarul sa holbat cu pleoapelei singerate. SADOVEANU M. C. 28. Cei ramashi se holbau ingrozitzi la jaratecul uriash care parea a creshte mereu. REBREANU R. II 106. ♦ (Rar despre ochi) A se deschide mult exprimind mirare uimire. Ochii broashtelor sau holbat de mirare. STANCU D. 205. Ochii dupa ce sau holbat au ramas mici shi cu pleoapele incretzite atzintitzi asupra cartzii. SADOVEANU N. P. 187. ♦ Tranz. (Cu complementul «ochii») A deschide tare; a casca a boldi. Ce spui tu ma Ioane? face Mosh Gheorghe oprinduse in loc holbind ochii mari cu groaza. SP. POPESCU M. G. 58. Abia din cind in cind ishi mai holba ochii ratacitzi. VLAHUTZA O. A. 133. Capra atunci holbind ochii lung prin casa o cuprinde spaima shi ramine incremenita. CREANGA P. 27. Varianta: (regional) inholbá (RETEGANUL P. V 47 SBIERA P. 262) vb. I.