hobot sn [At: CONACHI, P. 147/ V: ~băt, ~bod, (reg) obăd, ob~ / Pl: ~e / E: vsl ховот] 1 (Trs; dep) Nas mare și diform. 2 (Reg) Parte a săniei care stă cruciș peste pisc. 3 Parte de deasupra a capului proțapului, prin care se bagă cuiul ce trece prin jug și prin proțap. 4 Bucată de lemn care leagă vârful tălpicilor la sanie. 5 (Reg) Basma purtată de mireasă. 6 (Pex) Văl al miresei. Cf balț, broboadă, nemeteț, potilat, procov, savon, tulbent, zăbranic.