HIRSHIÍ hírshii shi hirshiiesc vb. IV. Intranz. (SHi in forma hirshii) A se freca de ceva producind zgomot. Ii asculta multa vreme pashii hirshiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR N. II 168. Unghiile ei hirshiira cun zgomot fioros pe chembrica roshie ce imbraca sicriul. VLAHUTZA O. A. III 141. ◊ (Obiectul care produce zgomot este complement instrumental introdus prin prep. «cu») Birja... hirshiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU la TDRG. ◊ Tranz. In fatza lor sta pe un butuc un ofitzer de infanterie inalt adus de spate hirshiind cu virful bocancului piatra beciului. CAMILAR N. I 346. ◊ Tranz. A zgiria a scrijela. (In forma hirjii) Hirjiind pamintul cu virful ciomegelor. ISPIRESCU la TDRG. Variante: hirshií hirjií vb. IV.