hifi adj. inv. (muz.) Reproducere fidela a sunetului unei inregistrari muzicale; inalta fidelitate ◊ „Expansiunea industriei muzicale este stanjenita de pretzurile ridicate ale aparaturii hifi shi discurilor.” Sapt. 28 VI 75 p. 8. ◊ „In a doua jumatate a cincinalului viitor vor apare aparate de inalta fidelitate primele radioreceptoare stereo HIFI romaneshti realizate dupa o schema foarte moderna cu circuite integrate [...]” R.l. 18 VI 80 p. 5 [pron. haifí] (abreviere din engl. americ. hi[gh] fi[delity]; cf. fr. hifi; PR 1956 BD 1970; D. Am.; DEXS)