HAZNA s.f. 1. (Mold TZR) Tezaur (public). A: Trecea pashi la Camenitza cu haznele shi cu zaharele. NECULCE. Sint acum date un meleon si sasa sute de mii de galbeni si haznaua me nici are habar k cind nau ieshit nemica. H 1771 93^r; cf. N. COSTIN; PSEUDOMUSTE; IM 1754 8^v; H 1771 85^v; H 1779² 102^r. B: Scotzind sangeacul din hazne il ia ceaushbasha. IM 1730 13^v. 2. (Mold.) Rezervor de apa. Au adus shi apa de la hazna ... slobozind apa pe trei tzavi cu shuruburi. PSEUDOAMIRAS. 3. (Mold.) Cishmea. Au facut o hazne mica in trei coltzuri cu trei shuruburi. PSEUDOE. KOGALNICEANU. Variante: hazne (NECULCE: IM 1730 13^v; IM 1754 8^v: PSEUDO E. KOGALNICEANU) haznea (H 1771 85^v). Etimologie: tc. hazine hazne. Vezi shi haznatar. Cf. c h i n c i; v i s t e r i e.