haulit gen (I 3) muzical al folclorului* romanesc cu functzie shi structura proprie cunoscut indeosebi in zonele subcarpatice. Terminologie pop. variata: „aulit” „aguguit” „huhurezat” etc. G. Breazul il defineshte k un stravechi obicei romanesc de primavara format din „cateva sunete primele care le produce coloana de aer inchisa intrun tub acustic” practicat de copii. H. se mentzine in doua forme: independent shi inclus in alte genuri precum in doina* cantec (I 1). Practicat de copii shi adultzi in prima forma are functzie de apel de semnal* de la distantza sau k exprimare a bucuriei la venirea primaverii; in cea de a doua forma apare la sfarshitul strofei sau al unor sectziuni („strofe elastice”). Are trasaturi specifice Jodler*ului: emisiune vocala caracteristica trecere constanta de la registrul (1) de piept la falset* intervale* mari profil descendent shi instr. utilizarea armonicelor* naturale ale unui sunet de baza glissando*. H. este alcatuit dintrun motiv repetat liber cu ushoare variatzii ritmicomelodice urmat de un sunet lung shi uneori un glissando. Materialul sonor extrem de redus este grupat in motive prepentonice (v. pentatonica) sau in scari acustice (v. gama). Sunt folosite cateva vocale sau silabe: au ngaua alau etc.