HAULÍ haulesc vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A chiui. Se clatina lung tzipa subt povara Carutzele pe drumul alb de tzara; Pocnind din bice haulesc flacaii. IOSIF V. 71. Care cu poveri de munca Vin incet shi scirtziind; Turmele saud mugind Si flacaii vin pe lunca Haulind. COSHBUC P. I 47. Dar lumina amurgeshte shi plugarii catra sat Haulind pe linga juguri se intorc de la arat. ALECSANDRI P. A. 121. ♦ (Despre voce urlete zgomote pocnituri) A rasuna prelung. Latratul stingher shi prelung al ciinelui hauli in tacerea de afara k asupra unui mormint. DUMITRIU V. L. 87. A haulit undeva glas cintat care li sa parut celor ce coborau viers al bucuriei. SADOVEANU N. P. 24. Doua focuri pocnira de parca sar fi spart bolta cerului shi pe urma haulira sfariminduse peste muscel. CAMIL PETRESCU O. I 549. ♦ Tranz. (Neobishnuit; complementul indica un cintec) A cinta. Calari haulind cintece mai vechi de vitejie au plecat ruminii sub steagul rascoalei. STANCU D. 8. Cind rominul doina hauleshte El pe frunza verde intii o numeshte. DONICI F. 100. Pronuntzat: hau.