HAUÍ pers. 3 hauie vb. IV. Intranz. A rasuna prelung a hui; a aui. Brazii cazind fac atita zgomot incit hauie toata padurea. BOGZA C. O. 135. Auzeam din ce in ce mai pierdute bataile ciocanelor rasunind hauind in peshteri negre k pinan maruntaiele pamintului. SADOVEANU O. VI 277. Pronuntzat: haui.