haruspíciu, haruspicii s. n. Ritual divinatoriu în Roma antică, cu scopul de a interpreta voința zeilor după anumite semne (trăsnete, cutremure etc.) sau după aspectul măruntaielor animalelor animalelor sacrificate.; extispiciu. ♦ Preot care îndeplinea acest ritual. – Din lat. haruspex, -picis, fr. haruspice.