Definiția cu ID-ul 498846:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hárfă (hárfe), s. f. – Instrument muzical format dintr-o ramă mare dreptunghiulară pe care sînt fixate coarde puse în vibrație prin ciupire. – Var. harpă. Germ. Harfe; var. din fr. harpe.Der. harpist, s. m.; harpistă, s. f., din fr.