A HARAÍ pers. 3 haraie 1. intranz. 1) (despre caini) A scoate sunete guturale aspre manifestand iritare; a marai. 2) fam. peior. A vorbi ragushit cu voce dogita. 3) (despre mecanisme defectate) A produce sunete neplacute. 2. tranz. fam. (persoane) A sacai in mod intentzionat (pentru a intarata); a zadari. /har + suf. ~ai