HARAÍ harai vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre de obicei din cauza unei boli; a respira greu a harcai. ♦ (Peior.) A vorbi neclar mormait. ♦ A sforai. 3. Intranz. (Despre caini; la pers. 3) A marai. 4. Refl. recipr. A se certa a se ciondani. ♦ Tranz. (Fam.) A intarata a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca a se lovi cu zgomot de ceva. Har + suf. ai.