HARÁCI haraciuri s. n. (Invechit) Tribut anual care il plateau sultanului tzarile creshtine supuse turcilor. Moviloaia e shireata va trimite daruri la sultan shi va fagadui haraci sporit. SADOVEANU O. VII 148. Fagaduintza de a mari pina la patruzeci de mii galbini haraciul tzarii. ODOBESCU S. I 119. Ei au platit in tot anul haraciul. BALCESCU O. I 17. ♦ Tribut dare. Tatasau cu nadejdea k Teseu il va scapa de un haraci rushinos k acesta... il lasa sa se duca. ISPIRESCU U. 117.