haráci (haráciuri) s. n. Tribut; mai cu seama cel platit de Principate imperiului turc din sec. XV pina in sec. XIX cu putzine intreruperi. Mr. harace. Tc. harac (Roesler 606; SHeineanu II 206; Ronzevalle 589 cf. ngr. χαράτσι alb. bg. harac mag. harács. Der. haracciu s. m. (stringator de biruri) din tc. haracci; haracer s. m. (perceptor) ambele inv.