halimá f. după numele sultaneĭ Șeherazade, supranumită Halimá, d. ar. halim, blînd, adică „cea blîndă”, care ĭ-a povestit sultanuluĭ cele o mie și una de poveștĭ care aŭ fost compuse pe arăbește de învățatu derviș Abubekir și traduse în multe limbĭ, între altele și în cea românească de Gherasim Gorjan la 1835 după o traducere grecească. (Turc. ngr. halimá). Poveste miraculoasă orientală. Fig. Întîmplare miraculoasă: călătoria mea a fost curată halima.