HAIMANÁ haimanale s. f. Om de nimic fara capatii hoinar pierdevara derbedeu vagabond. Apoi pentru o haimana k asta am venit noi aici!? SADOVEANU P. S. 71. De risul copiilor sa fii SHi haimana batrina sa ramii! TEODORESCU P. P. 120. ◊ Expr. A fi (sau a ramine) de haimana = a fi sau a ramine fara capatii fara stapin la discretzia oricui. De oi pune eu minile pe piept are sa ramiie carutza asta de haimana shi iepushoarele de izbelishte! CREANGA P. 118. Breee! care vra sa zica tu eshti stapin aici shi eu is de haimana? ALECSANDRI T. I 327. (Adverbial in expr.) A umbla haimana = a hoinari a vagabonda. Te tragea de urechi cind umblai haimana vara pe la scaldat shi nu veneai la shcoala. SANDUALDEA D. N. 229.