haiduc sm [At: M. COSTIN ap. LET. I 222/6 / V: a~ ghea~ va~^[1] / Pl: ~uci / E: srb hajduk cf mg hajdu] 1 (Inv) Soldat de infanterie in vechea armata maghiara. 2 (Inv) Mercenar ungur in vechea armata romana. 3 (Inv; pex) Soldat roman. 4 (Trs) Paznic al inchisorilor. 5 (Trs) Jandarm. 6 (Trs) Politzai. 7 Om razvratit impotriva ordinii sociale care facea parte dintro ceata se ascundea in paduri shi jefuia. 8 Om care fura de la cei bogatzi pentru a impartzi averile celor saraci. 9 Nume de caine ciobanesc care goneshte lupii shi se indeparteaza mult de stana.