HAIDAMÁC haidamaci s. m. 1. Om fara capatii derbedeu golan bataush; (invechit) tilhar hotz. Trimite haidamaci de la liberali shi de la conservatori sa se bata cu cetatzenii. PAS Z. II 47. Li sa acrise tot umblind incoace shi incolo prin padure k nishte haidamaci. ISPIRESCU L. 336. Capitanul meu... era un tip de haidamac. CARAGIALE M. 283. 2. (Invechit) Pazitor de vite; vacar; haidau (1). Negutzatorii se ashezau la taifas; haidamacii se culcau cu pletele in ochi pe sub shoproane. SADOVEANU F. J. 443. Varianta: haidamác (STANCU D. 254) s. m.