HAI² interj. 1. Exprima un indemn la o actziune (uneori la o actziune comuna cu interlocutorul). Hai joaca ursoaica sai sus Sa rida copiii batrinii dea valma. BENIUC V. 67. SHtii ce Alexandre? a zis Nicoara... hai sa ne impacam shi sa ascultam ce spune padurea. SADOVEANU N. P. 126. Hai la treaba cumatritza k lupul tzia dat de lucru! CREANGA P. 29. K sa scapam amindoi cu fatza curata hai sa facem loc aci intre noi poetului Lucretziu. ODOBESCU S. III 39. ♦ (Exprimind un indemn la vorba) Zi! spune! Acum vad shi eu k nu eshti prost. Hai! cit satzi dau pe an k sa te tocmeshti la mine? CREANGA P. 150. ◊ Expr. (Familiar) Hai noroc! formula de salut sau de urare (intrebuintzata mai ales cind se ciocnesc paharele). ♦ (Inaintea unui imperativ) Exprima nemultzumirea nerabdarea enervarea vorbitorului. Hai! iatzi porcul deaici. CREANGA P. 83. Hai ia! datziva deo parte mai pacatoshilor k numai atzi crimpotzit mincarea. id. ib. 260. Hai caratziva! ALECSANDRI T. 79. 2. (Cu functziune de imperativ corespunzind mai ales unor verbe de mishcare) Vino venitzi; sa mergem. Hai Marie k Anton tea ales femeie viteaza cum i shade bine unei neveste de miner. DAVIDOGLU M. 46. Incaleca pe mine shi hai! CREANGA P. 212. Hai shi noi la craiul draga SHi sa fim din nou copii. EMINESCU O. I 100. ♦ (Repetat cu accentul frazei pe al doilea element) Exprima ideea unei inaintari incete a unei calatorii fara graba sau anevoioase. SHi hai hai!... hai hai!... in zori de ziua ajung. CREANGA P. 269. SHi hai hai! hai hai! catra sara am ajuns la bunicul David. id. A. 32. 3. (Inlocuind un verb subintzeles care exprima o actziune de durata shi purtind accentul in fraza) Marcheaza inceputul actziunii. Ishi puse mincare shi bautura pe masa shi hai la trai bun! RETEGANUL P. IV 10. Il pun intrun car cu boi... shi hai cu dinsul la locul de spinzuratoare. CREANGA P. 329. Varianta: (Munt.) ai (GHICA S. 10 BIBICESCU P. P. 89) interj.