hai interj. Se intrebuintzeaza pentru a indemna shi mina animalele. Creatzie spontana. Se foloseshte numai la boi vaci shi oi; pentru cai i corespunde forma hi. Der. hai vb. (a indemna animalele cu strigate; a speria vinatul cu tzipete); haicai vb. (inv. a haitui a goni; a speria); hait s. n. (strigat indemn); hais (var. haisa hois(a) his) interj. (se foloseshte pentru a mina boi la dreapta) pare der. expresiv de la hai (dupa Nandrish RF I 185 in loc de aist(a) forma mold. de la acesta ceea ce nu explica raspindirea sa generalizata). Apare cu acelashi sens in sb. ais mag. hajsz sas. hoits rut. hojs de unde ar putea proveni din rom. Hai (var. hii) vb. (a apasa; a se apleca; a se prabushi) pare de asemenea creatzie expresiva shi este posibil sa exprime aceeashi intentzie (DAR il pune in legatura cu mag. hajlani „a se inclina”). Din aceeashi radacina cu l expresiv provin halacai vb. (Bucov. a striga); halaciuga (var. halagiuca) s. f. (hatzish care serveshte drept ascunzatoare vinatului tufishuri maracinish; par incilcit; harmalaie) shi haciuga s. f. (surcele) de la haicai k halaciuga de la halacai (Scriban il deriva pe halaciuga din rus. olačuga „coliba”; pentru Cihac II 133 este vorba de sl. chalaga cf. sb. haluga „iarba” dar rezultatul acestui cuvint sl. este halinga s. f. „balarii” cf. DAR); halai vb. (a se certa); halagea s. f. (Munt. zgomot; larma); halalai vb. (a face zgomot) cf. Iordan BF IX 118; halalaie s. f. (larma zarva); halau s. n. (cearta bataie); halalau adj. (Munt. greoi nedibaci); halaloi adj. (Trans. lenesh puturos); haladuda s. f. (femeie murdara shi neglijenta; femeie bondoaca); halatzuga s. f. (femeie stricata); holca s. f. (larma zarva scandal) care Cihac II 140 il explica prin sb. huka shi DAR prin rus. golka „rebeliune”.