găurire sf [At: IOANOVICI, TEHN. 112 / P: gă-u~ / Pl: ~ri / E: găuri] 1 Realizare a unei găuri (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.) Si: găurit¹ (1), perforare, perforat¹, (reg) bortelire, bortelit¹, bortire, bortit¹. 2 Degradare provocată de găurire (1) sau de utilizare îndelungată ori necorespunzătoare Si: găurit¹ (2). 3 Apariție a unei găuri Si: găurit¹ (3).