GĂRĂFIOÁRĂ, gărăfioare, s. f. Diminutiv al lui garafă. Vîră gărăfioara verde în sîn. SADOVEANU, B. 35. Cît mustul acelor cepe e în putere, dumneaei îl strînge și îl păstrează în gărăfioare bine astupate, în dulăpașul care-i spițăria dumnisale. id. N. F. 35. Să beu din gără- fioară. SEVASTOS, C. 148. – Pronunțat: -fioa-.