GÚTA s. f. 1. Boala pricinuita de depunerea acidului uric la incheieturi; se manifesta sub forma de umflaturi ale articulatziilor insotzite de dureri violente; podagra. Acest calugar era culcat in pat fiind bolnav de multzi ani de guta. BOLINTINEANU O. 293. 2. (Transilv.) Dambla apoplexie paralizie. A lovi pe cineva guta.