GÚLER gulere s. n. 1. Parte a unui obiect de imbracaminte (uneori rasfrinta sau detashabila) care acopera gitul sau termina partea de sus a unei haine. Din pricina gulerului tzinea capul pe spate. DUMITRIU N. 10. Frosa uitase sai dea guler curat shi aceasta cerea timp. BASSARABESCU V. 45. Iar colo balrinul dascal cua lui haina roasan coate... Ishi infunda gitun guler shi bumbacul in urechi. EMINESCU O. I 132. ◊ Guler marinar v. marinar. ◊ Expr. A lua (sau a apuca a tzine pe cineva) de guler = a prinde a duce a aduce pe cineva cu fortza (tzinindul strins de guler) a inshfaca; fig. a cere cuiva socoteala; a lua la rost. SHi cum a fost pina la urma? intreba ziaristul. Latzi luat de guler? V. ROM. decembrie 1953 53. Il tzineau... de guler shi de coate. DUMITRIU N. 56. (Glumetz) Al stringe (pe cineva) gulerul se zice cind cineva este in primejdie de a fi prins se simte incoltzit este strimtorat. 2. Spuma care se formeaza la gura paharului de bere. Halba cu guler. 3. (Tehn.) Portziune dintro piesa avind diametrul mai mare decit corpul piesei. Gulerul osiei.