GUITZÁ pers. 3 guítza vb. I. Intranz. (Despre porci shi mistretzi mai ales despre purcei) A scoate sunete subtziri shi ascutzite (de foame de durere etc.). Porcii trindavi se iutzira pornindo anapoda guitzind sa crezi k li sau pus cutzitul la beregata. DELAVRANCEA S.198. Il apuca numaidecit de bot k sa nu guitze. ISPIRESCU L. 129. Pronuntzat: gui.