gúbă, gube, s.f. – Haină țesută din lână, cu mițe, care se poartă iarna, atât de bărbați cât și de femei: „Da’ aceie nu-i negură, / Că-i badea cu gubă sură” (Calendar 1980: 104). În Maramureș, în trecut, a avut și o funcție socială, de diferențiere dintre nemeși, ce purtau gube albe și porțieși, care purtau gube sure (v. Bănățeanu 1965: 124). – Din magh. guba (Cihac, DA cf. DER, DEX).