GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊ Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc.