GRUP s. n. (< fr. groupe cf. it. gruppo): ansamblu de unitatzi fonetice morfologice sau sintactice de acelashi fel reunite pe baza caracteristicilor (fizice formale functzionale) shi alcatuind un tot. ◊ ~ consonántic: g. de consoane k de exemplu tl str shi shn in cuvintele atlas strashnic shi shnur. ◊ ~ vocálic: g. de vocale in hiat sau formand diftongi shi triftongi k de exemplu ai eu oe oa shi oai in cuvintele zurgalai euforie poet poarta leoaica. ◊ ~ de sunete: g. de elemente ale vorbirii orale care comporta o emisiune cu caracter muzical shi care se concretizeaza in diftongi triftongi shi silabe k de exemplu ai oai stri shi par in cuvintele paine tigroaica strident shi compar. ◊ ~ coordonatív (shir coordonativ): g. de cuvinte cu rol de partzi de propozitzie nepredicative in relatzie de coordonare nedependente sau dependente de un element regent comun tuturor sau regente fatza de un element subordonat tuturor k de exemplu mama shi copiii echipa noastra shi echipa voastra este limpede shi buna om tanar shi frumos barbat cu talent shi cu experientza; tanar fara experientza dar cu talent om tanar deci fara experientza; haine pentru barbatzi femei shi copii; cartzi shi caiete noi; cateva caiete cartzi shi maculatoare; depinde de pregatirea shi vointza omului; un om cam ursuz shi zgarcit etc. ◊ ~ adjectivál (GA): secventza in structura de suprafatza (v.) reprezentata prin adjective care indeplinesc functzia de atribut. ◊ ~ nominál (GN): secventza in structura de suprafatza reprezentata prin substantive. In cadrul lui se poate descrie shi g. adjectival. Impreuna cu g. verbal (v.) formeaza nucleul propozitziei indeplinind functziile de subiect sau de obiect al propozitziei. ◊ ~ verbál (GV): secventza in structura de suprafatza reprezentata prin verbele care indeplinesc functzia de predicat. Impreuna cu g. nominal (v.) formeaza nucleul propozitziei. G. verbal reprezinta o parte a g. predicativ (v.). ◊ ~ predicatív (GP): secventza in structura de suprafatza reprezentata prin g. verbal la care se adauga shi elementele nepredicative care tzin de el cu functzie de obiect. ◊ ~ itálic: g. de limbi vorbite de locuitorii antici ai Peninsulei Italice in care intrau etrusca falisca latina osca shi umbriana (úmbrica) v.