grunz (grunji) s. m. 1. Bucata dintro materie sfarimicioasa. 2. Graunte bob. 3. Boaba. 4. Asperitate zbircitura. Var. (s)gruntz. Mr. grunda pl. grundz megl. grus. Creatzie expresiva bazata pe ideea de „rotunjime” cf. glontz bo(n)tz shi lat. grumus it. sp. grumo fr. grumeau (REW 3877) it. grommare „a face crusta”. Mr. prezinta un sing. analogic. reconstituit pe baza pl. Alb. grundë krundë provine din mr. Celelalte explicatzii sint insuficiente; din mag. göröngy „colina” (Cihac II 502; Weigand JB XVI 224); din bg. gruda „bulgare” (Pascu I 194); din alb. (cf. Philippide II 716; Rosetti II 118); din alb. incrucishat cu lat. grandia (Capidan Raporturile 532); din sl. gruda incrucishat cu grum (Skok 70); din ngr. χόνδρος „boaba” (Giuglea Dacor. III 56698); din v. germ. gruzzi „boaba” (Scriban). Der. grunzos grunjos grunzuros (s)gruntzuros gronjuros (s)grontzuros adj. (cu bulgari). Cf. grum grumaz.