GROZAVÍ grozavesc vb. IV. Refl. Ashi da aere ashi da multa importantza; (in special) a se arata mai curajos decit este a face pe grozavul. Va grozavitzi in acest razboi... razboi al bogatzilor... Dar aflatzi: pina la urma vor birui tot milioanele de saraci milioane de saraci care azi gem. CAMILAR N. I 365. Eu nu vorbesc fleacuri k domnishorii ashtia care vin cu palarian cap se grozavesc mint shi nus capabili sa scrie un rind cumsecade. REBREANU R. I 210. ♦ (Familiar urmat de determinari introduse prin prep. «cu») A se lauda a se fuduli. Se grozaveshte cu ispravile sale.