GROZAVÉNIE grozavenii s. f. (Popular) 1. Faptul de a fi groaznic. Dar inima lor stricata nu simte toata grozavenia nemoralitatzii lor. GHEREA ST. CR. I 280. 2. Lucru sau fiintza groaznica infricoshatoare. In copilaria sa a stat sub inriurirea unei mame bigote care umplea capul copilului cu basme religioase cu grozaveniile iadului. GHEREA ST. CR. I 32. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de» intensifica intzelesul cuvintelor determinate fie in sens bun fie mai ales in sens rau) Omul ce ia mintuit de grozavenia aceea de balaur. La TDRG. 3. Fig. Numar cantitate mare multzime sumedenie. Erau shoareci shi clotzani... grozavenie! RETEGANUL P. V 6.