GROS¹ GROÁSA groshi groase adj. adv. s. n. s. m. I. Adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferintza mai mari decat dimensiunile obishnuite. Trunchi gros. ◊ Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu sectziunea mai mare cuprinsa intre ileon shi anus. ♦ (Despre fiintze sau despre partzi ale corpului lor) Dezvoltat mult in latzime. ♦ (Pop.; la f.) Gravida insarcinata. 2. Care are un volum mare care depasheshte prin volum dimensiunile obishnuite; voluminos. Carte groasa. ◊ Expr. Gros la punga = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decat literele obishnuite. 3. Mare in sens vertical de la suprafatza in adancime sau de la suprafatza pana la baza. Strat gros. ◊ Expr. Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimtzit. Gros la piele sau cu pielea groasa = nesimtzit. Gros la (sau in) ceafa sau cu ceafa groasa = badaran. ♦ Care este tzesut din fire groase (I 1). Haina groasa. 4. (Despre fluide) Care curge sau se imprashtie greu; dens. ♦ Fig. (Despre intuneric umbra ceatza etc.) Adanc compact. II. Adj. Fig. 1. (Despre voce glas sunete adesea adverbial) Adanc grav. 2. (Inv.) Grosolan badaran; incult; care tradeaza pe omul badaran sau incult. III. Adv. 1. (Pop. shi fam.) Mult din plin din belshug. Cashtiga gros. 2. (Inv.) In linii mari superficial in mod grosolan. IV. S. n. 1. Partea cea mai numeroasa dintro colectivitate dintrun ansamblu de obiecte de fenomene (de acelashi fel); greu. ◊ Loc. adv. Din gros = in cantitate mare din belshug. 2. (Pop. shi fam.) Inchisoare. V. S. m. (Reg.) Bushtean trunchi; barna (groasa). Lat. grossus.