GROÁZNIC A groaznici e adj. Care inspira groaza; ingrozitor infricoshator inspaimintator cumplit teribil. O primejdie groaznica parea k amenintza portul. BART E. 287. Apoi indata veni un leu groaznic nevoie mare. ISPIRESCU L. 147. ◊ (Adverbial) Cum calca peste pragul portzii incepu casele curtea shi gradina a se cutremura shi a urla asha de groaznic incit se auzi pina la zine. ISPIRESCU L. 149. ♦ (Adverbial) a) Tare mult. Vazind ei aceasta minune sau inspaimintat shi mai tare caci socotea cai necuratul shi au prinso shi mai groaznic la fuga. SBIERA P. 6. Groaznic ma ciomagit fratele meu de cruce. ALECSANDRI T. I 451. b) (Legat de un adjectiv sau de alt adverb prin prep. «de» spre a exprima superlativul) Foarte extrem de... Gasira in departare un lup groaznic de mare shi cu fruntea de arama. ISPIRESCU L. 74.